VIAŢA CA UN FACEBOOK

Fac parte din generaţia care încă mai scrie cu pixul sau cu creionul pe hârtie. Calculatorul mi-a activat, se vede, încă o părticică din creier. Bun! Încă nu mi-am pierdut deprinderea de scrie de mână. Şi cu toate astea nu pot să nu recunosc faptul că de la o zi la alta devin din ce în ce mai dependentă de mizeria asta. E o mizerie. Vieţile postate sunt sau nu cele reale? Nu cred în realitatea virtuală.  V-aţi întrebat vreodată ce se ascunde în spatele unui zâmbet?! Eu ştiu ce se ascunde în spatele zâmbetului meu. Am devenit o reţea imensă de prieteni înstrăinaţi. Nu ne mai vorbim prin viu grai, nu ne mai privim în faţă! Suntem varză!