Niciodată n-am putut să suport beţivii! Mi se par cele mai jalnice fiinţe, incapabile să privească viaţa în ochi cu luciditate. E valabil şi pentru drogaţi. Invariabil, beţivii pe care i-am întâlnit, şi n-au fost puţini, simt o acută nevoie să filozofeze, pe orice temă. Atunci când torni votcă în tine ţi se dezleagă limba şi crezi că mai faci un pas spre adevărul absolut.
Când beţivul nostru e o clasă, două, peste colegii de pahar, atunci omul se simte buricul Universului. EL şi numai EL deţine adevărul absolut. De fapt îşi caută tovarăşi de băută inferiori lui pentru că îi domină şi atunci egoul său e giugiulit la maximum. Treaz nu face faţă nimănui. Treaz e taciturn. El gândeşte, profund...! De cele mai multe ori, treaz, nu e în stare să-şi înfrunte nici măcar partenera de viaţă, care, nu-i aşa, pentru că-l iubeşte, a încetat de mult să mai spere că omul se înţarcă şi se mulţumeşte doar să-l vadă că vine sănătos acasă.
Despre femeile care trag la măsea o să scriu, poate, altădată. Un lucru e cert. Nimic pe lumea asta nu e mai dizgraţios ca o femeie beată.
Dar să revin la beţivii mei. Cred că de fapt scufundarea în alcool ( un prieten, mare trăscănitor spune că atunci când începi să bei singur tărie, acasă, în faţa televizorului, ei bine abia atunci eşti alcoolic) e o formă de laşitate. Poţi să bei un pahar cu vin, e chiar recomandat de medici, poţi să-ţi faci damblaua să bei şi un păhărel de tărie. Ce nu pot eu să înţeleg e, că deşi individul în cauza se afundă în filozofii de doi lei, în loc să se scuture şi să facă ceva util pentru sine şi cei din jurul său, el preferă să petreacă seară de seară la bomba din cartier. Fără să-şi dea seama că în tot acest timp trenurile trec pe lângă el. Fără să-şi dea seama că nu se însingurează întru ecologizarea propriului suflet, ci pustieşte totul în jurul lui. In vino veritas!
Când beţivul nostru e o clasă, două, peste colegii de pahar, atunci omul se simte buricul Universului. EL şi numai EL deţine adevărul absolut. De fapt îşi caută tovarăşi de băută inferiori lui pentru că îi domină şi atunci egoul său e giugiulit la maximum. Treaz nu face faţă nimănui. Treaz e taciturn. El gândeşte, profund...! De cele mai multe ori, treaz, nu e în stare să-şi înfrunte nici măcar partenera de viaţă, care, nu-i aşa, pentru că-l iubeşte, a încetat de mult să mai spere că omul se înţarcă şi se mulţumeşte doar să-l vadă că vine sănătos acasă.
Despre femeile care trag la măsea o să scriu, poate, altădată. Un lucru e cert. Nimic pe lumea asta nu e mai dizgraţios ca o femeie beată.
Dar să revin la beţivii mei. Cred că de fapt scufundarea în alcool ( un prieten, mare trăscănitor spune că atunci când începi să bei singur tărie, acasă, în faţa televizorului, ei bine abia atunci eşti alcoolic) e o formă de laşitate. Poţi să bei un pahar cu vin, e chiar recomandat de medici, poţi să-ţi faci damblaua să bei şi un păhărel de tărie. Ce nu pot eu să înţeleg e, că deşi individul în cauza se afundă în filozofii de doi lei, în loc să se scuture şi să facă ceva util pentru sine şi cei din jurul său, el preferă să petreacă seară de seară la bomba din cartier. Fără să-şi dea seama că în tot acest timp trenurile trec pe lângă el. Fără să-şi dea seama că nu se însingurează întru ecologizarea propriului suflet, ci pustieşte totul în jurul lui. In vino veritas!
RSS Feed
