E ca si cand ai fi luat pe sus de o tornada. Se invarte totul in jurul tau. Ajungi sus intr-o clipita si tot intr-o clipita te faci una cu pamantul. Viata! De cate ori nu o urasti? Viata ta! Ca e prea intunecata, ca n-ai prietenii pe care crezi ca i-ai merita, ca n-ai bani, ca n-ai liniste, ca n-ai si iar n-ai... . Si toata lamentarea asta dureaza cat? O viata! Cand ajungi la capat nu mai ai regrete. Iti spui: viata mea e frumoasa. Am prietenii pe care-i merit, bani si liniste. Mai da-mi Doamne niste timp. Si El iti da: o luna, doua, un an.
Imi imaginez ca oamenii cand se duc sunt ca niste frunze moarte care cad lin pe pamantul cald si umed. Se aseaza tacute. Cateodata le vezi cand cad, de cele mai multe ori, nu. Calci pe ele si te duci mai departe.
Viata mea ... e frumoasa!
Imi imaginez ca oamenii cand se duc sunt ca niste frunze moarte care cad lin pe pamantul cald si umed. Se aseaza tacute. Cateodata le vezi cand cad, de cele mai multe ori, nu. Calci pe ele si te duci mai departe.
Viata mea ... e frumoasa!
RSS Feed
