BUCURESTI, CLOSETUL PUBLIC
Nu stiu de ce traiam cu impresia ca in ultimii ani Bucurestiul e mai curat. Este! Daca te gandesti ca nu mai vezi la rigola hartii, mucuri de tigara sau alte chestii similare. Primarul si-a facut datoria, primarul poate sa moara..., de ciuda! De ce? Pentru simplul motiv ca nu a reusit sa-l convinga pe romanul cu basica plina sa nu si-o mai usureze ca un caine la copac sau prin colturile blocurilor. Inainte vreme, budele publice, asa infecte cum erau, erau repere pentru bucurestenii sadea. Aroma lor sublima era bine inchisa intre peretii si coridorul cladirii care o gazduiau. Azi, daca da o stropitoare Dumnezeu, poti face linistit o urocultura olfactiva. "De vina sunt cainii si pisicile" se grabesc unii sa strige furiosi pe amaratii care-si impart painea cu un patruped. Vesti proaste prieteni! Pisatul de om are un miros distinct. Primarii de sectoare, bunaoara, au construit printre blocuri, parcuri destinate, atentie, exclusiv copiilor pana in 7 ani. Restul, sa se-nghesuie in boschetii ramasi liberi, eventual sa traga pe nas o etnobotanica sau si mai rau sa se-ntepe de-a dreptul cu elixirul fericirii cumparat de la colt. Nu trebuie sa fiti hiperolfactivi ca sa va dati seama cat de rau pute in preajma acestor "parcuri". Fetitele si baieteii se usureaza pe unde apuca, pe langa parc. Nu s-au gandit ca bietii copii nu se pot tine si ca ar avea nevoie de o buda amarata-ecologica. Pe de alta parte, proprietarii de caini sunt luati cu "huo" daca bietul animal a dibuit cu nasul o "urma" necunoscuta si se grabeste sa o acopere. Cu huo sunt luati de parintii celor pe care-i tin sa se usureze ca deh, urina si rahatul progeniturilor lor miros a viorele. Asta in timp ce, omul cu catelul se apleaca tacut si strange productia prietenului sau. Bipezii o considera biodegradabila pe a copiilor lor si o lasa acolo.
Nu stiu de ce traiam cu impresia ca in ultimii ani Bucurestiul e mai curat. Este! Daca te gandesti ca nu mai vezi la rigola hartii, mucuri de tigara sau alte chestii similare. Primarul si-a facut datoria, primarul poate sa moara..., de ciuda! De ce? Pentru simplul motiv ca nu a reusit sa-l convinga pe romanul cu basica plina sa nu si-o mai usureze ca un caine la copac sau prin colturile blocurilor. Inainte vreme, budele publice, asa infecte cum erau, erau repere pentru bucurestenii sadea. Aroma lor sublima era bine inchisa intre peretii si coridorul cladirii care o gazduiau. Azi, daca da o stropitoare Dumnezeu, poti face linistit o urocultura olfactiva. "De vina sunt cainii si pisicile" se grabesc unii sa strige furiosi pe amaratii care-si impart painea cu un patruped. Vesti proaste prieteni! Pisatul de om are un miros distinct. Primarii de sectoare, bunaoara, au construit printre blocuri, parcuri destinate, atentie, exclusiv copiilor pana in 7 ani. Restul, sa se-nghesuie in boschetii ramasi liberi, eventual sa traga pe nas o etnobotanica sau si mai rau sa se-ntepe de-a dreptul cu elixirul fericirii cumparat de la colt. Nu trebuie sa fiti hiperolfactivi ca sa va dati seama cat de rau pute in preajma acestor "parcuri". Fetitele si baieteii se usureaza pe unde apuca, pe langa parc. Nu s-au gandit ca bietii copii nu se pot tine si ca ar avea nevoie de o buda amarata-ecologica. Pe de alta parte, proprietarii de caini sunt luati cu "huo" daca bietul animal a dibuit cu nasul o "urma" necunoscuta si se grabeste sa o acopere. Cu huo sunt luati de parintii celor pe care-i tin sa se usureze ca deh, urina si rahatul progeniturilor lor miros a viorele. Asta in timp ce, omul cu catelul se apleaca tacut si strange productia prietenului sau. Bipezii o considera biodegradabila pe a copiilor lor si o lasa acolo.
RSS Feed
