Lasitate

Mi-e foarte greu sa inteleg de ce unele persoane se tem sa dea piept cu trecutul sau prezentul lor. In ziua de azi, desi traim intr-o epoca a "comunicatiilor", sentimentele, trairile chiar si cuvintele strabat din ce in ce mai greu. Chiar si apropiatii se indeparteaza in spatele ecranului. Se tem oare de cei care de fapt reflecta fatete adevarate ale personajului in cauza? sau sunt pur si simplu lasi?  Tacerile cateodata sunt benefice, de aur cum se spune pe la romani. Cateodata tacerile ascund sentimente sau prostie in cea mai curata forma.  Tacerile acumuleaza intr-un parteneriat, indiferent de natura lui, tensiuni nebanuite care rabufnesc atunci cand te astepti mai putin sau pur si simplu reduc la zero notiunea de parteneriat. Mai trist e cand o persoana despre care aveai o parare foarte buna, o credeai inteligenta, vie, plina de curaj, capabila sa infrunte orice problema se da la fund cu speranta ca scapa. Am o veste proasta! Orice actiune a noastra in Universul pe care cu mandrie il populam mai devreme sau mai tarziu iti trimite reactiunea. De multe ori e un soc neplacut. Asa ca cel mai util ar fi sa va rezolvati problemele prin vorbe, fata in fata cu respectivii si asa va mai spalati karma.