DUMINICĂ PERFECTĂ

E cald. Început de august, parcă! Miroase a lemn! Căsuţa parc-ar fi din poveste. Patul nostru gonflabil respiră sacadat, odată cu noi! Ne iubim ca demenţii de azi dimineaţă. Ni s-au unit trupurile şi sufletele. La prânz ne răzbeşte foamea. El se ridică îşi trage un şort pe el şi iese sa facă focul pentru grătar. Înfulecăm pe nerespirate pulpele de pui. În tăcere. Ne uităm unul la altul şi mestecăm. Soarele arde. Pe cer au apărut ceva nori. Sorbim încet cafeaua. Ne trântim din nou în gonflabilul nostru. Ne ascultăm respiraţia unul altuia. ... A început să tune. Plouă de rupe pământul. Sare ca ars. Se duce în încăperea care va fi baia. Căsuţa e încă acoperită cu carton bituminat. Intră apă... Din doi paşi e afară! Scot capul pe fereastra din acoperişul mansardat. Ajută-mă!, îl aud că-mi spune. Fă capete la cuie. I le dau unul câte unul. Izbeşte cu grijă în acoperiş. Rana a fost bandajată. Gata! Poate să vină Potopul. E ud leoarcă. Scoate totul de pe el. Trupul lui de zeu! Mă ia în braţe. Nu mai ştiu unde e începutul sau sfârşitul. Stăm pe spate şi poştim o ţigară de foi. S-a înserat deja.  E linişte. O duminică perfectă, spune el!