DEMONÎNGERUL

Erai un hoit şi eu o prădătoare obosită. Te-am înşfăcat din zbor în ghearele mele şi te-am ţinut bine şi-am tot urcat cu tine. Te-am dus sus, sus, dincolo de nori. Te-am readus la viaţă. Te-am dus aproape de Soare. Ţi-am reaprins făclia şi zămbeai. Pe urmă ţi-am dat drumul. De acolo de sus. Te-ai făcut ţăndări. Mă uit la tine cum te zbaţi. Ochi reci, însinguraţi. Tăcere, prea multă...Nu scoţi un sunet. Nu scot un sunet. Te uiţi la călăul tău şi te refaci. Mai cald, mai bun. Şi mă năpustesc asupra ta. Îmi înfig ghearele şi colţii în carnea ta prea crudă. Te sfâşii. Te oblojesc şi iar te sfâşii. M-am rănit. Am fugit şi m-am întors. Rana e adâncă şi nu trece. Mă ridici. Mă oblojeşti. Rece, foarte rece, dar mă ridici. Sus, tot mai sus, dincolo de nori. Pâlpâie viaţa în mine. Îmi dai drumul. Mă fac ţăndări şi te uiţi la mine cum dispar. Nici un gest. Doar linişte...