Ce-ar fi daca n-ar mai fi!!!!

Tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, avea o vorbă: dacă tai curentu'  s-a dus în mă-sa civilizaţia! Ia imaginaţi-vă o zi fără telefoane mobile, fără Internet şi fără posmolul ăsta de televiziuni. Aveţi de transmis, urgent, un mesaj. Ce faceţi? Cei mai tineri, geNeTraţia, vor spune că aşteaptă până la remedierea situaţiei. Decreţeii, din care fac parte şi eu, se vor replia. Se vor duce la poştă ca să trimită o telegramă fulger! Ok! Mai funcţionează mecanismul? Parcă o şi văd pe funcţionara de la oficiul poştal aruncandu-se într-un dialog monosilabic caragialian de tipul: "amice eşti idiot". Textul ar suna cam aşa: pierdut legătura cu Pământul, cu mama natură, cu mama; o declar nulă!  stop . " Pe cine?" m-ar întreba nazal şi impasibil funcţionara, iar eu sărmana i-aş răspunde uşor năucită: " Pe ea, pe legătură!"  Socoteala s-ar face cu creionul pe hârtie: treşicupaişpeşcuouă ... 2 lei şi 30 de bănuţi. Banii rămân pe tejghea pentru că nu merge cassa. La fel şi telegrama. Femeia devine din ce în ce mai năucă şi se teme că m-aş putea enerva. Nu ştie ce să facă?! Unde este telegrafu' ?O cheamă pe şefa. O tipă în pragul pensiei. Aer de superioritate dat de existenţa mizeră prelungită. " Mă ocup eu de aici!" " Şi unde vreţi să trimeteţi telegrama?" " Loco", zic! " Loco, deci?" "Aha". Şi începe iureşul. Parcă o văd luând textul scrijelit de funcţionară cu care dispare în spatele " Cortinei de fier". Acolo sunt toate soluţiile!  După mii de telefoane, fixe, întrebări inutile, femeia bântuită de o tinereţe neconsumată s-ar întoarce şi descurajant de sincer mi-ar spune: " Nu se poate! Sistemul a murit!"