Îmi ţiuie urechile şi-mi vâjâie capul! S-a lăsat întunericul. Am ieşit năucă pe străzi. Miroase a lemn ars. Focul trozneşte în sobă. Am deschis uşiţa ca să fumez. Un dans drăcesc am în faţă. Limbile de foc învăluie buştenii cu o voluptate devoratoare. E întuneric în cameră şi-mi place că singura sursă de lumină e focul din sobă. Aşa parcă suntem amândoi desenaţi. Tăcem şi lăsăm să vorbească focul din sobă pentru noi. Ba molcom, ba sfârâind. Bem vin şi mâncăm brânză cu mucegai. Putem fi oriunde şi oricând şi chiar suntem, dar fiecare în filmul lui....
va urma
va urma
RSS Feed
