Ani in urma, pe vremea lui Ceausescu, pe cand revistele straine nu existau, mi-a picat in mana un Newsweek adus de verisoara mea din State. Era o caricatura acolo; un tip, singur inconjurat de un zid gros si inalt de caramida. De partea cealalta a acestui cerc perfect de caramida o multime furibunda care incerca sa treaca dincolo de zid. Cel din mijloc se intreba: " Oare cine e mai liber?"
Am trait suficient in comunism ca sa-l detest. Generatia mea are un termen de comparatie, stie de ce sa se teama. Ceea ce comunismul nu a reusit - uniformizarea fiintelor umane- reuseste astazi "democratia". Nu este o problema damboviteana. Ca externist va pot spune ca e un fenomen mondial. Totul e suprafata, nimic din interior. Daca in perioada comunista regimul totalitar incerca sa despiritualizeze omenirea, sa o pagubeasca de cele mai intime trairi, "democratia" , lumea libera "militeaza" pentru drepturile si libertatile individului. Biiine! Comunistii reduceau totul la materialism. Lumea libera iti lasa spiritul liber. Constat cu tristete ca de fapt comunistii, cel putin pe mine ( nu fac referire la intregul neam pt ca gresesc) m-au ajutat sa-mi pastrez gandirea intreaga, fortandu-ma sa gasesc solutii de a fi libera intr-o lume incatusata. Cartile, filmele, intalinirile cu prietenii, discutiile filozofice interminabile afumate bine de un Carpati de Sf Gheorghe si incalzite de flacara violeta a ochiului de aragaz, caci da, in mai toate casele cu staif livingul era bucataria inghesuita a apartamentelor de la blocurile reci ca niste temnite; tot acest tablou, aceasta mizerie pe care o puteai simti, punea in miscare cea mai periculoasa arma a omului: creierul! Credeam in Dumnezeu fara parada si credeam! Aveam o leafa pe care o spanzuram pe carti , filmele de la cinemateca si tigari. Democratia, asa cum o cunoastem astazi pe plaiurile mioritice reduce totul la material. Costa sa fii liber! Ca sa-ti poti plati tainul trebuie sa produci insa. Si iata cum, dintr-un om liber, care traia in lumea lui, in cercul lui bine zidit, am ajuns foarte subtil, sa fim scalvii unui sistem care iti rupe ritmul interior, care nu te mai lasa sa fii cu tine insuti, sa iti vezi si sa iti atingi prietenii adevarati. Sistemul te poate inlocui oricand, prin urmare nici macar paguba colaterala nu mai esti. Spuneam mai devreme ca vorbesc despre mine. Revolutia din 1989 mi-a adus multe lucruri bune. Cel mai important a fost sa-mi vad "prietenii" fara masca si m-am ingrozit ... asa ca lista s-a redus la zero.
Am trait suficient in comunism ca sa-l detest. Generatia mea are un termen de comparatie, stie de ce sa se teama. Ceea ce comunismul nu a reusit - uniformizarea fiintelor umane- reuseste astazi "democratia". Nu este o problema damboviteana. Ca externist va pot spune ca e un fenomen mondial. Totul e suprafata, nimic din interior. Daca in perioada comunista regimul totalitar incerca sa despiritualizeze omenirea, sa o pagubeasca de cele mai intime trairi, "democratia" , lumea libera "militeaza" pentru drepturile si libertatile individului. Biiine! Comunistii reduceau totul la materialism. Lumea libera iti lasa spiritul liber. Constat cu tristete ca de fapt comunistii, cel putin pe mine ( nu fac referire la intregul neam pt ca gresesc) m-au ajutat sa-mi pastrez gandirea intreaga, fortandu-ma sa gasesc solutii de a fi libera intr-o lume incatusata. Cartile, filmele, intalinirile cu prietenii, discutiile filozofice interminabile afumate bine de un Carpati de Sf Gheorghe si incalzite de flacara violeta a ochiului de aragaz, caci da, in mai toate casele cu staif livingul era bucataria inghesuita a apartamentelor de la blocurile reci ca niste temnite; tot acest tablou, aceasta mizerie pe care o puteai simti, punea in miscare cea mai periculoasa arma a omului: creierul! Credeam in Dumnezeu fara parada si credeam! Aveam o leafa pe care o spanzuram pe carti , filmele de la cinemateca si tigari. Democratia, asa cum o cunoastem astazi pe plaiurile mioritice reduce totul la material. Costa sa fii liber! Ca sa-ti poti plati tainul trebuie sa produci insa. Si iata cum, dintr-un om liber, care traia in lumea lui, in cercul lui bine zidit, am ajuns foarte subtil, sa fim scalvii unui sistem care iti rupe ritmul interior, care nu te mai lasa sa fii cu tine insuti, sa iti vezi si sa iti atingi prietenii adevarati. Sistemul te poate inlocui oricand, prin urmare nici macar paguba colaterala nu mai esti. Spuneam mai devreme ca vorbesc despre mine. Revolutia din 1989 mi-a adus multe lucruri bune. Cel mai important a fost sa-mi vad "prietenii" fara masca si m-am ingrozit ... asa ca lista s-a redus la zero.
RSS Feed
