E dimineaţa. Totul e încă amorţit. Mă uit la cer... curat ca lacrima. Un vânticel îmi aduce aminte că sunt vie. Mă uit la Benny cum amuşină liniştit. Sunt lumi paralele. Mă uit la cer din nou. M-am simţit cam rău, atât de rău că nu ştiu acum unde sunt. În ce spaţiu, ce timp? ... Întotdeauna când mă uit la cer mă simt liberă. Trupul ăsta îmi ţine sufletul în captivitate.... sufletul meu vrea să călătorească ...
0 Comments
Leave a Reply. |
A ZILEI!!!!In tara asta trebuie sa-ti iei concediu ca sa platesti darile la stat! Tovarasi conducatori, daca vreti sa mai aveti ce fura simplificati sistemul! Urasc functionarul public! Archives
January 2020
Categories |