APROAPE LINIŞTE

E dimineaţa. Totul e încă amorţit. Mă uit la cer... curat ca lacrima. Un vânticel îmi aduce aminte că sunt vie. Mă uit la Benny cum amuşină liniştit. Sunt lumi paralele. Mă uit la cer din nou. M-am simţit cam rău, atât de rău că nu ştiu acum unde sunt. În ce spaţiu, ce timp? ... Întotdeauna când mă uit la cer mă simt liberă. Trupul  ăsta îmi ţine sufletul în captivitate.... sufletul meu vrea să călătorească ...