AMENINŢŢTAREA NUCLEARĂ

A trecut un sfert de secol de la incheierea razboiului rece si lumea se confrunta din nou cu amenintarea nucleara. Iranul este pe cale sa ajunga la o intelegere cu comunitatea internationala privind programul sau nuclear. Scapa de o parte din sanctiuni daca accepta, in principiu, inspectii internationale iar imbogatirea uraniului se va face limitat. Dupa 2025, Iranul va putea sa-si extinda , gradual programul pentru ca nu-i asa, guvernul de la teheran insista ca intreg programul nuclear este pacifist. Unii cred asta mai greu mai ales ca zilele astea Teheranul a inheiat o intelegere cu Damascul in contextul arcului de foc din Orient. Unda verde pentru Iran a fost din nou combatuta de premierul israelian Beniamin Netaniahu, Israelul este tara pe care Iranul nici nu o recunoaste si pe care ar vrea sa n-o mai vada pe nici o harta, intr-un discurs controversat tinut in fata congresmenilor americani. Seful executivului israelian spune ca Iranul va avea practic drumul deschis spre crearea bombei atomice. Dar unii spun ca de fapt Netaniahu se inseala si ca e mai bine sa ai , acum in balamucul din zona cu ISIS in coasta si alte retele teroriste, e mai bine, deci,  sa ai o intelegere cu Iranul decat nici una. Pana si americanii care nu voiau sa auda de regimul lui Assad si-au reconsiderat pozitia prin vocea secretarului de stat american John Kerry. Netaniahu are insa dreptate atunci cand sune ca se teme de un razboi nuclear, dar pericolul nu vine de la iranieni, nu numai de la iranieni.  La 25 de ani de la prabusirea URSS lumea intra intr-o noua era nucleara. Strategia nucleara a devenit varful de lance al regimurilor dubios democratice, iar inamicii regionali se joaca practic cu focul in fata celor 5 puteri nucleare initiale - America, Marea Britanie, China si Rusia, de multe ori intrand ele insele pe un teren minat cu suspiciune si rivalitate. Datoritya lui Beniamin Netaniahu, Iranul e sub atenta supraveghere a intregii lumi. Din pacate, restul, care au pe agenda lor producerea armelor nucleare scapa din vizor si sunt total neglijate. 
Cand s-a incheiat Razboiul rece intreaga lume a crezut ca anihilarea armelor nucleare nu mai e o chestiune de actualitate. Cand presedintele Barack Obama a repus problema pe tapet, in 2009, in timpul unui discurs rostit la Praga, a fost tratat nu ca un pacifist ci ca un politician care are o fantezie. Realitatea e de partea liderului de la Casa Alba. Fiecare putere nucleara cheltuieste miliarde pentru modernizarea arsenalului nuclear. In Rusia, de exemplu, bugetul apararii a crescut in ultimii 7 ani cu 50 la suta- o treime este dedicat arsenalului sau nuclear. Adica de doua ori mai mult fata de Franta, sa zicem. China investeste bani grei in submarine si lansatoare mobile de rachete. Pakistanul vrea sa scape de inferioritatea nucleara pe care o are fata de India. despre Coreea de Nord se crede ca ar fi capabila sa-si ridice in numai un an la zece numarul ogivelor nucleare si ar lucra in secret la o racheta care ar putea lovi coasta de veste a SUA. Noi jucatori , detinatori ai unor arme extrem de versatile, daca am putea spune asa, au transformat doctrina nucleara intr-un soi de tatonare.  Nu e nimic nou. Si in perioada Razboiului rece, preocupate de propria lor incordare, SUA si URSS , de multe ori scapau din vedere ce faceau altii in materie. Dar daca acest tip de arma ajunge sa se prolifereze in orientul Mijlociu, Iranul, Arabia Saudiata si posbil si Egiptul s-ar putea alatura Israelului in clubul detinatoarelor de arma nucleara, atunci pornirile de cele mai multe ori dezorientate ale unor grupari regionale vor avea nevoie de un antidot. Asa ca, atentia nu ar trebui sa fie concentrata exclusiv pe Iran , ci pe intreaga zona care, intr-o buna zi ne-ar putea arunca pe toti in aer.