Aţi mai omorât-o o dată!

"Dă-mi un fum, mă doare înfiorător o măsea!" Eram în holul Şcolii populare de artă din Piaţa Lahovari. Anul 1986. Atunci îi spunea Piaţa Cosmonauţilor. Eu eram la clasa Gloriei Bordea. Mădălina, la Mihaela Runceanu. Ea era deja cunoscută datorită mişcării Serbările Scânteii Tineretului care se desfăşura sub patronajul poetului Lucian Avramescu. Ne întâlneam din când în când pe holurile şcolii. După 1989, ea a continuat să cânte, eu am plecat în presă şi ne-am reîntâlnit prin anii 90 la Radio Delta când am invitat-o la emisiunea mea. Era un om decent şi exuberant. Aşa am cunoscut-o pe Mădălina Manole. A decis să plece! A fost decizia ei! Mi-a adus aminte de Margot, personajul lui Kiriţescu din Gaiţele. Laudanum=Furadan.  Voi aţi omorât-o!, spunea Aneta Duduleanu.  De două zile aşa zisa presă dâmboviţeană despică ultimele clipe în miliarde de fire. Se caută vinovaţi, femeia asta care a adus bucurie, e judecată azi,  de te miri cine. Aud piţipoance la catafalcul ei care pun întrebări de un cretinism infernal: "Ce credeţi că s-a întâmplat? De ce credeţi că a purces la acest gest? " Şi individul pătruns se aruncă în explicaţii la fel de cretine ca şi întrebarea. A murit, da! Lăsaţi-o-n pace! Nu veţi şti, nici măcar bănui, ce a fost în mintea ei, ce a fost în sufletul ei, pe cine,cât  şi cum a iubit. N-am fost niciodată fana a ei şi în general nu sunt fană pentru că-mi displace orice formă de extremism, dar spectacolul din ultimele zile mă dezgustă profund. Oamenii care stau cu orele la o coadă imensă, nu pentru a-şi lua rămas bun de la artista iubită, ci pentru a o vedea în coşciug, inertă, palidă, cu ochii duşi, pentru a broda baliverne la colţul străzii, imediat. Mă dezgustă şi aşa zişii ziarişti care nu au nicun pic de decenţă în faţa suferinţei. Nişte ciori care simt miros de hoit şi atât. Nu-i pot numi colegi de breaslă! Bunul simţ mă opreşte să fac asta! Spun însă cu tărie- Voi,  aţi mai omorât-o o dată!